Mărturie Athonită în România – Primire la Mănăstirea Oașa (Ρουμανικά, Romanian)

Părintele Andrei: Prea Cuvioase Părinte Efrem, prea cuvioşi părinţi, înalţi oaspeţi, iubiţi credincioşi. Avem o bucurie în suflet deosebit de mare pentru faptul că sunteţi în mijlocul nostru şi, de data aceasta, aţi venit cu un lucru deosebit, cu o mare binecuvântare pentru mănăstirea noastră, şi anume cu icoana făcătoare de minuni Pantanassa. Iar lângă aceasta se adaugă şi Sfintele Moaşte ale Sf. Mare Mucenic Panteleimon şi ale Sfântului Cuvios Gheron Iosif Isihastul. E o zi istorică pentru mănăstirea noastră şi va rămâne în felul acesta. Noi ne amintim cu drag de zilele petrecute în urmă când am văzut în Alba Iulia evlavia credincioşilor noştri faţă de icoana aceasta şi evlavia pe care o au faţă de un stareţ aghiorit. Am o bucurie mare în suflet pentru legătura care s-a început în urmă cu 5 ani de zile şi care a fost întărită în acest timp prin întâlnirile atât de la Vatopedi cât şi din România. Lucrul acesta a fost de mare ajutor, în special pentru mănăstirea noastră, dar şi pentru monahismul românesc în general. Avem încă multe lipsuri, avem încă multe stângăcii. În zilele acestea pe care le-am petrecut împreună mi-am dat seama că avem încă multe de făcut şi pentru aceasta dorim să vă avem şi în continuare alături. Suntem toţi foarte bucuroşi de legătura pe care o avem cu Sf. Munte şi cu Vatopedi în special, iar dragostea pe care aţi arătat-o la Vatopedi, iată s-a concretizat şi la Mănăstirea Oaşa prin această binecuvântare: icoana Pantanassa şi sfintele moaşte. Ziua aceasta va rămâne o zi de praznic pentru Mănăstirea noastră şi de acum încolo în fiecare an în această zi se va face priveghere în cinstea venirii icoanei Pantanassa la noi în mănăstire. Dorim să fie o priveghere frumoasă şi o cinstire deosebită, aşa cum a fost şi aseară la Mănăstirea Râmeţ, priveghere pe care, după cum spuneau credincioşii astăzi dimineaţă, n-au s-o poată uita niciodată. Legătura dintre cele două mănăstiri socotesc că este destul de întărită şi dorim în continuare ca aceasta să se realizeze şi mai mult ajutându-ne în felul acesta şi pe noi, care suntem la început. În general monahismul în Transilvania este la început pentru că a fost întrerupt. După 1700 monahismul în Transilvania a suferit foarte mult, iar apoi a fost comunismul. Dar iată că acum, încet încet vedem cum se ridică mănăstiri. Eu, care port şi răspunderea mănăstirilor din eparhie, am văzut o creştere deosebită în ultimii ani, atât în personalul cât şi în calitatea vieţii duhovniceşti a mănăstirilor.  La aceasta a avut o contribuţie şi mănăstirea Vatopedi pentru că în mare parte au avut ocazia şi egumenii mănăstirilor noastre să viziteze mănăstirea Vatopedi şi Sf. Munte, aducând tradiţia de acolo şi aşezând-o în mănăstirile noastre, făcând să crească viaţa duhovnicească în acestea. De aceea vă rămânem foarte recunoscători, vă purtăm în inimile şi în gândurile noastre tot timpul şi am fi bucuroşi să nu ne uitaţi nici sfinţiile voastre pe noi, gândindu-vă că în România există tineri şi există monahi care au o dragoste mare faţă de Hristos şi faţă de monahism. Aşa se şi explică faptul că noi suntem aici la Oaşa destul de izolaţi şi cu toate strâmtorările pe care le avem vedem că există o viaţă duhovnicească. Venirea noastră aici la Oaşa se datorează în primul rând Sfinţiei Voastre care aţi avut gândul acesta de a ne muta de la Poşaga aici la mănăstirea aceasta acum 2 ani. Era într-un moment dificil, într-o perioadă de criză, situaţia trebuia rezolvată într-un fel. Este mănăstirea Maicii Domnului, mănăstirea Sf. Panteleimon. Ne bucurăm de ceea ce am primit de la mănăstirea Vatopedi prin Sfinţia Voastră. Dacă Sf. Mare Mucenic Panteleimon însemnează „cel ce miluieşte”, nădăjduim că cei care trec pe la Mănăstirea Oaşa să fie miluiţi de Maica Domnului, de Sf. Mare Mucenic Panteleimon şi să plece de la mănăstirea noastră mai întăriţi şi folosiţi duhovniceşte. Au trecut deja 2 ani şi mai bine de când suntem aici şi ştim că printre motivele următoarei vizite pe care v-aţi gândit să o faceţi în România era şi faptul de a ajunge la Mănăstirea Oaşa, de a ne da binecuvântarea, de a sluji împreună cu noi aici la mănăstire Sf. Liturghie. Vă rugăm să socotiţi că suntem şi noi în prelungirea Mănăstirii Vatopedi aici, ajungând cu rugăciunile Sfinţiei Voastre până la noi, iar noi, de la Oaşa, până la Vatopedi. De aceea vă rămânem foarte recunoscători şi vă mulţumim pentru tot ce aţi făcut pentru noi şi vă zicem bine aţi venit la Oaşa. Amin.

Arhim. Efrem: Mult iubite Părinte Stareţ Andrei, şi eu sunt foarte emoţionat şi foarte bucuros pentru că, după 2 ani, vă întâlnesc în această mănăstire în care v-a trimis pronia lui Dumnezeu. Pentru că pronia lui Dumnezeu se vede cu multă claritate atunci când omul, fără să programeze dinainte, fără să aştepte dinainte ceva, vede că îi deschide Dumnezeu toate drumurile şi îl conduce acolo unde este destinat. Eu cred că trimiterea obştii Sf. Voastre aici a fost proniatoare pentru popularea acestei mănăstiri care înainte se afla într-o stare duhovnicească decăzută, astfel încât să devină astăzi un centru duhovnicesc la care vor veni suflete însetate din pricina arşiţei păcatului şi vor veni aici şi vor bea din apa răcoroasă a vieţii veşnice. Nu este întâmplător că sosim astăzi aducând cu noi şi copia icoanei Pantanassa pe care o veţi avea aici ca mângâiere, ca alinare, ca întărire. Cred că, atât prezenţa icoanei Pantanassa, cât şi Sf. Moaşte ale Sf. Mare Mucenic Panteleimon şi ale Cuviosului Gheron Iosif Isihastul vor da un nou suflu mănăstirii. Sunt sigur că această mănăstire va deveni un centru spiritual pentru toată România şi nu este întâmplător, părinte stareţ, că pe Sf. Voastră v-a întrebuinţat Sf. Pronie şi a sădit în sufletele dv. luminarea Sf. Har şi gândul că, pentru a putea spori monahismul românesc nu este suficient doar a clădi mănăstiri, ci trebuie a se găsi un mod de realizare a unei conlucrări duhovniceşti cu Sf. Munte. Harul Duhului Sfânt v-a deschis mintea şi aţi început să puneţi în practică acest lucru, participând la slujbele din Muntele cel Sfânt. Am văzut că dorinţa dv. este sinceră şi că vreţi cu adevărat să aibă loc o schimbare în monahismul românesc. Adevărul este amar, dar trebuie să-l spunem: România are mulţi monahi şi monahii, dar nu are monahism. De aceea această problemă trebuie depăşită. Aşa cum aţi apus, astăzi există aici monahi şi monahii cu dor de Dumnezeu. În aceste zile am fost foarte emoţionat de evlavia, atât a monahilor, cât şi a laicilor, iar astăzi la Râmeţ când am avut discuţia cu maicile, am observat că există o sete de har şi cred că prin vizita noastră veţi afla folos duhovnicesc, spre slava Bisericii, iar noi, pe cât vom putea, vă vom ajuta prin orice mijloace, în toate domeniile, deoarece cred că Dumnezeu doreşte această colaborare, care trebuie să continue. Aşa cum, la sfatul Sf. Voastre, mulţi stareţi de aici au venit la noi la mănăstire şi cred că această vizită a dat foarte multe roade duhovniceşti. Acum, când i-am reîntâlnit la Râmeţ, şi-au exprimat dorinţa de a veni încă un grup la Vatopedi pentru o perioadă de timp. Să ştiţi că noi avem întotdeauna porţile inimii şi ale mănăstirii deschise pentru dumneavoastră. Din partea atât a mea cât şi a delegaţiei care mă însoţeşte—şi nu este întâmplător că împreună cu noi este şi dl. Loulis care a fost guvernator al Sf. Munte Athos şi pe care l-a folosit Sf. Pronie pentru transformarea Mănăstirii Vatopedi în chinovie. În acest fel Dumnezeu ne-a ajutat în mod simţit la Vatopedi şi încercăm să ne împlinim datoria pe cât putem. Însă Dumnezeu ne deschide acum şi alte lucruri misionare şi suntem obligaţi să ajutăm unde este nevoie. Vă rugăm să vă rugaţi pentru noi pentru că ştiţi şi dv. că sarcina stăreţiei nu este uşoară şi fără îndoială este nevoie de multă putere pentru a face faţă, iar această putere noi o dobândim şi prin rugăciunile dumneavoastră. Aşadar, din partea mea şi a delegaţiei, ca expresie a dragostei noastre, împreună cu icoana Maicii Domnului pe care v-am adus-o, dorim să vă dăruim şi o Evanghelie care este, după cum ştiţi, o reproducere după Evanghelia împăratului Ioan Cantacuzino, pe care să o aveţi aici ca amintire a vizitei noastre. Iar pentru Sf. Voastră, părinte stareţ, o cruce pectorală de argint, ca binecuvântare.

Părintele Andrei: Sunt foarte emoţionat, în cea mai mare parte pentru ajutorul duhovnicesc pe care l-am primit, dar nu pot uita nici tot ceea ce ne-aţi ajutat şi ne-aţi pus la îndemână şi mai ales, trebuie să amintesc că ne-aţi donat o maşină cu care să pot ajunge să cercetez mănăstirile, care se află la distanţe destul de mari, sunt sute de kilometri dintr-o parte în cealaltă a eparhiei. De pildă, de la Oaşa până dincolo de Reghin sunt mai mult de 300 de km.

Aşadar, pentru tot ceea ce ne-aţi ajutat îndrăznim şi noi în faţa lui Dumnezeu şi insistăm să vă răsplătească tot darul pe care l-aţi oferit mănăstirii noastre. Avem şi noi câteva daruri, desigur nu aşa de însemnate. Sunt nişte obiecte tradiţionale care ne-am gândit să vă amintească de mănăstirea noastră. Nu vrem să lungim acum cuvântul, pentru că ştim că oboseala a fost mare după o noapte de priveghere foarte frumoasă. Pe credincioşi îi lăsăm în biserică să se închine cu toată evlavia la sfintele moaşte şi la icoană, iar noi vă poftim la trapeză şi mai târziu dorim să avem o mică întâlnire cu obştea mănăstirii. Iar mâine vom sluji împreună, rugându-ne lui Dumnezeu să ducă la bun sfârşit ceea ce a început între noi. Amin.