EverghetinosRomânesc

Everghetinos – Tema 18 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

14 Ιανουαρίου 2010

Everghetinos – Tema 18 (2) (Ρουμανικά, Romanian)

everghetinos

Cel care vrea să se mântuiască trebuie să caute a fi în preajma celor îmbunătăţiţi, lucru mult folositor. Trebuie, de asemenea, să-i întrebe pe aceștia cu multă râvnă și cu dor aprins, pentru ca să afle de la dânșii cele despre mântuire

2. A lui Avva Marcu

Omul îl sfătuiește pe aproapele său după cât știe, însă Dumnezeu lucrează în cel ce ascultă după cât crede. Bărbatul îndelung-răbdător este bogat în înţelepciune; asemenea și cel care își pleacă urechea la cuvinte înţelepte. Nu lepăda învăţătura, chiar de se întâmplă să fii înţelept foarte; pentru că ceea ce Dumnezeu ne rânduiește e mai de folos decât înţelepciunea noastră.

Cel ce vrea să-și ia crucea și să-I urmeze lui Hristos, trebuie mai înainte să se îngrijească de cunoașterea și de învăţătura care se dobândesc prin cercetarea neîncetată a gândurilor dintr-însul, prin multa grijă pentru mântuire și prin cererea sfatului robilor lui Dumnezeu de un cuget și un suflet cu el, care se luptă în același război; pentru ca așa să nu umble în întuneric, fără lumina făcliei, neștiind unde și cum pășește. Fiindcă cel care umblă după propria-i rânduială, fără să aibă cunoaștere evanghelică, nici dreaptă socoteală, și fără să fie povăţuit de cineva, se poticnește în multe rânduri, cade în multe gropi și curse ale vicleanului, rătăcește mult, se ostenește mult, dă de multe primejdii și nu știe de ce sfârșit va avea parte.

Sunt destui cei care au trecut prin multe osteneli, nevoinţe și rele pătimiri și au îndurat multe necazuri, ca pentru Dumnezeu. Însă faptul că au umblat după propria lor rânduială, fără dreaptă socoteală și fără a căuta folos de la aproapele, le-a zădărnicit atâtea osteneli și le-a făcut deșarte. De aceea, dacă este cu putinţă, [nevoitorul] trebuie să se sârguiască și să se lupte pentru a petrece alături de bărbaţi ce au cunoștinţă duhovnicească, sau măcar să-i întâlnească neîncetat. Așa încât, chiar de nu are el însuși făclia adevăratei cunoștinţe, însoţindu-l pe cel care o are, să nu umble în întuneric. și astfel să nu se primejduiască de laţuri sau de curse, ori să cadă între fiarele cele gândite, răspândite în întuneric, care îi înșfacă și îi pierd pe cei ce umblă fără făclia cea gândită a cuvântului dumnezeiesc.

3. A Sfântului Isaac Sirul

În tot lucrul socotește-te ca având trebuinţă de învăţătură și astfel vei fi găsit înţelept în toată viaţa ta.

4. A Sfântului Maxim [Mărturisitorul]

Precum părinţii după trup îi iubesc pătimaș pe cei născuţi din ei, tot astfel și mintea, în chip firesc, se alipește de gândurile sale. și precum părinţilor covârșiţi de împătimire copiii lor li se par cei mai buni și mai frumoși, chiar dacă sunt întru toate mai de râs decât toţi ceilalţi copii, astfel și celui fără de minte gândurile lui i se par mai înţelepte decât celelalte, chiar dacă sunt mai prostești decât toate. Înţeleptul, însă, nu-și socotește așa gândurile proprii; dimpotrivă, când pare să fie încredinţat că sunt adevărate și bune, cu atât mai mult atunci nu se încrede în judecata sa, ci îi pune pe alţi înţelepţi să fie judecători gândurilor și cugetelor sale, ca să nu alerge sau să fi alergat în zadar; și astfel ia adeverire de la aceștia.