Psalmul 9 (Ρουμανικά, Romanian)

La sfârşit, pentru cele ascunse ale fiului, psalm lui David

Mulţumi-voi Ţie Doamne, cu toată inima mea, cunoscute voi face toate minunile Tale. 2Bucura-mă-voi şi mă voi veseli întru Tine, cânta-voi numele Tău Preaînalte. 3Când se va întoarce vrăjmaşul meu înapoi, slăbi-vor şi vor pieri de la faţa Ta. 4Căci ai făcut judecata mea şi dreptatea mea, şezut-ai pe tron, Cel ce judeci dreptatea. 5Certat-ai neamurile şi a pierit necredinciosul, numele lui l-ai stins în veac şi în veacul veacului. 6Vrăjmaşului i-au lipsit săbiile desăvârşit şi cetăţile i le-ai surpat. 7Pierit-a pomenirea lui cu sunet şi Domnul în veac rămâne. 8Gătit-a întru judecată tronul Lui şi El va judeca lumea cu dreptate, va judeca noroade cu nepărtinire. 9Şi S-a făcut Domnul scăpare sărmanului, ajutor la vreme potrivită în necazuri. 10Şi să nădăjduiască spre Tine cei ce cunosc numele Tău, căci n-ai părăsit pe cei ce Te caută pe Tine, Doamne. 11Cântaţi Domnului Celui ce locuieşte în Sion, vestiţi întru neamuri faptele Lui. 12Căci Cel care cere sângele lor Şi-a adus aminte, n-a uitat strigarea sărmanilor. 13Miluieşte-mă Doamne, vezi smerenia mea de către vrăjmaşii mei 14Cel ce mă înalţi din porţile morţii, ca să vestesc toate laudele Tale în porţile fiicei Sionului. 15Bucura-ne-vom de mântuirea Ta; căzut-au neamurile în stricăciunea pe care au făcut-o. 16În laţul acesta pe care l-au ascuns s-a prins piciorul lor. 17Se cunoaşte Domnul judecăţi făcând, întru lucrul mâinilor sale s-a prins păcătosul. 18Întoarcă-se păcătoşii în iad, toate neamurile care-L uită pe Dumnezeu. 19Căci nu până în sfârşi va fi uitat săracul, răbdarea sărmanilor nu va pieri până în sfârşit. 20Scoală-Te Doamne, să nu se întărească omul, să fie judecate neamurile înaintea Ta. 21Pune Doamne leguitor peste ei, să cunoască neamurile că oameni sunt. 22 Pentru ce, Doamne, stai departe? Treci cu vederea în vremurile potrivite de necaz? 23Când se mândreşte necredinciosul se întărâtă săracul; se prind în sfaturile pe care le gândesc, 24căci se laudă păcătosul întru poftele sufletului său, şi cel ce face nedreptate se binecuvintează. 25Întărâtat-a pe Domnul cel păcătos, după mulţimea urgiei Lui nu va căuta. 26Nu este Dumnezeu înaintea lui, căile lui se spurcă în toată vremea. 27Judecăţile Tale sunt lepădate de la faţa lui, pe toţi vrăj­maşii lui îi va stăpâni. 28Căci a zis întru inima lui: „Nu mă voi clătina, din neam în neam rău nu-mi va fi.” 29A cărui gură se umple de blestem şi amărăciune şi vicleşug, sub limba lui osteneală şi durere. 30Stă la pândă în ascunziş cu cei bogaţi, în ascunsuri, ca să-l ucidă pe cel nevinovat, 31ochii lui la cel sărac privesc. 32Pândeşte în ascuns ca un leu în sălaşul lui, pândeşte ca să apuce pe sărac, să-l apuce pe sărac ca să-l tragă pe el. 33În laţul lui îl va smeri pe el; pleca-se-va şi va cădea când va stăpâni pe cei sărmani. 34Căci a zis întru inima sa: „Uitat-a Dumnezeu, întorsu-Şi-a faţa ca să nu vadă desăvârşit.” 35Scoală-Te Doamne Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit. 36Cu ce a întărâtat necredinciosul pe Dumnezeu? Pentru că a zis în inima lui: „Nu va cerceta.” 37Vezi, căci Tu durerea şi mânia le înţelegi, ca să-l dai pe el în mâinile Tale. 38Ţie Ţi s-a încredinţat săracul, orfanului Tu ai fost ajutor. 39Zdrobeşte braţul celui păcătos şi viclean, căutat va fi păcatul lui şi nu va fi aflat. 40Domnul este Împărat în veac şi în veacul veacului, pieriţi neamuri din pământul Lui. 41Dorinţa sărmanilor ai ascultat Doamne, la gătirea inimii lor a luat aminte urechea Ta. 42Fă judecată celui sărac şi celui smerit, ca să nu se mai mărească omul pe pământ.