Paraclisul icoanei Paramithia – Facere a lui Nifon Vatopedinul (Ρουμανικά, Romanian)
27 Αυγούστου 2009
Paraclisul
Icoanei făcătoare de minuni
a Preacinstitei Născătoare de Dumnezeu
care se numeşte
Mângâietoarea
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru…
Psalmul 142
Glasul 4:
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Stih: Lăudaţi pe Domnul căci este bun, căci în veac este mila Lui.
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Stih: Toate neamurile m-au înconjurat şi cu numele Domnului i-am înfrânt pe ei
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Stih: De la Domnul s-a făcut aceasta şi este minunată întru ochii noştri
Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă, bine este cuvântat Cel ce vine întru numele Domnului
Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai înălţat pe cruce…”
Spre Născătoarea de Dumnezeu cu osârdie
să alergăm acum şi să cădem, păcătoşii
şi smeriţii, cu pocăinţă, strigând
din adâncul sufletului:
Stăpână, ajută-ne,
spre noi te milostiveşte,
grăbeşte-te, căci pierim
sub mulţimea greşealelor.
Să nu întorci pe robii tăi deşerţi,
căci doar pe tine nădejde te-am câştigat.
Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluită…”
Slavă
Fiind turma înconjurată
de cei care o luptă,
şi-nverşunaţi prigonitorii
asupra oilor tale,
Curată, ai vestit pe robul tău,
grăind aievea către el.
Pentru aceasta cetele de monahi
ţie îţi strigă, Maică:
slavă, Preacinstită, ajutorului tău,
slavă ocrotirii tale,
slavă, Mângâietoare ţie
una Atotlăudată.
Tropar, glasul al 4-lea, Podobie: „Cel ce Te-ai înălţat pe cruce…”
Şi acum
Nu vom tăcea nicicând noi, nevrednicii,
a spune stăpânirea ta, Preacurată,
căci de n-ai fi stat, mijlocind, înainte,
cine ne-ar fi izbăvit
de atâtea primejdii?
Sau cine ne-ar fi păzit
slobozi, până acuma?
De tine nu ne vom îndepărta,
căci mântuieşti, Stăpână, pe robii tăi
din toate nevoile, pururea.
Psalmul 50
Canonul
Facere a lui Nifon Vatopedinul
Cântarea 1, Glasul al 8-lea, Irmos: „Apa trecând-o…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Stăpână prealăudată, Mariam,
har îmi dăruieşte
ca icoana, să-ncununez
cu florile cântărilor, după datorie,
chipului tău, Mângâietoarea mea.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Puternică Doamnă a Muntelui,
acoperământ şi
apărătoare, mai ales
a marii, slăvitei Vatopedi,
scapă pe cei ce într-însa vieţuiesc.
Slavă
Precum odată turma ta, minunat,
O, Mângâietoare,
ai salvat-o dintre tâlhari,
şi acum, Stăpână, izbăveşte
pe cei împresuraţi, cu mijlocirea ta.
Şi acum
De boli, de ispite şi de sminteli,
fiind cuprinşi, Stăpână,
la a ta icoană cădem
după cuviinţă strigându-ţi
Mângâietoare degrab izbăveşte-ne.
Cântarea a 3-a, Irmos: „Doamne, Cel ce ai făcut…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Al tău Fiu, o Stăpână
învrednicită de Har, dorind
să îndrepteze viaţa acelor
călugări care nu-I
ţineau poruncile,
spre mănăstirea ta mare
cete de sălbatici
tâlhari a trimis.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pentru aceasta, Fecioară,
ce nimicirea ai îndepărtat,
cu îndrăznirea ta de Maică,
îndată ai alergat.
Şi chiar dacă Domnul
a întins a Sa mână, cu
preacuratele-ţi buze
tu iarăşi ai strigat.
Slavă
Maică, opreşte-ţi glasul!
Îţi zicea al tău Fiu.
Însă tu, Fecioară, a treia
oară, din nou ai strigat.
Şi astfel mângâind
întreaga-ţi turmă, Curată,
pentru-aceasta îţi strigăm
Stăpână: Bucură-te.
Şi acum
Tuturor eşti, Fecioară,
sprijin şi acoperământ,
ocrotitoare şi izbăvitoare
din toate nevoile,
mijlocitoare către
Fiul tău şi Dumnezeu,
apărătoare şi păzitoare
mănăstirii Vatopedului.
Mântuieşte
din primejdii pe robii tăi, Preacurată,
căci toţi, după Dumnezeu, la tine alergăm
ca singura robilor tăi Mângâietoare.
Caută,
prealăudată Născătoare de Dumnezeu,
cu îngăduinţă, la necazul cel cumplit al trupului,
şi durerea sufletului meu o tămăduieşte.
Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Sedealna, Glasul al 2-lea, Podobie: „Cele de sus…”
Zid nebiruit,
şi fierbinte mijlocitoare,
de milă izvor,
iar nouă mângâiere,
cu osârdie ţie,
Născătoare de Dumnezeu, strigăm:
Grăbeşte, şi din primejdii izbăveşte,
a turmei tale
singură păzitoare.
Cântarea a 4-a, Irmos: „Am auzit, Doamne…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Arătatu-s-a biserica
ta acesta, a harului dumnezeiesc,
sălaş înfrumuseţat cu zugrăveala
cinstitei icoanei tale, Preacurată.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Împreună mireni şi monahi,
toate cetele ţie îţi strigă: Mângâie,
Maică fără de bărbat, pe
robii tăi, în toate încercările.
Slavă
Fiii din mănăstirea ta,
bucurându-se, săltând şi veselindu-se,
când se-nchină-n fiecare zi
la a ta icoană, se umplu de har.
Şi acum
Vatopedul se bucură,
adunând suflarea toată a Muntelui,
ca să vadă al icoanei tale
chip ce s-a întors şi care a grăit.
Cântarea a 5-a, Irmos: „Luminează-ne pe noi…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ulcior şi toiag,
masă sfântă, rug nemistuit,
chivot al legii, munte, pe tine
Fiică, proorocii înainte te-au vestit.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Munte, Daniil,
nedăltuit, te-a cunoscut,
iară altul lână înrourată,
şi altul sfeşnic de aur, Preacurată.
Slavă
Ale firii legi,
întru tine, Preacurată, se desfac,
singura ce Prunc fără sămânţă naşti,
pe Cuvântul, în ipostas, al Tatălui.
Şi acum
Sufletul şi trupul
şi cugetul le-am pângărit,
al tău rob nevrednic, Fecioară
de aceea îţi strig: Mântuieşte-mă.
Cântarea a 6-a, Irmos: „Milostiv fii mie, Mântuitorule…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Cu mijlocirile tale
către Dumnezeu şi Fiul tău,
Marie, Duhul cel Sfânt
înnoieşte-L înlăuntrul meu,
iar a-împietririi patimă,
cea nimicitoare,
Preacurată, izgoneşte-o.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Mângâietoare, chip
te-avem al smereniei.
Căzând noi acuma la
cinstită icoana ta
Stăpână cerem smerenie
prin tine de la Domnul,
cu ale tale mijlociri.
Slavă
Muntele minunat,
Mângâietoare, al Atonului,
având preacinstita ta
icoană, se mândreşte,
şi preasfântul brâu al tău,
Preasfântă Fecioară,
adăpost în fuga de vrăjmaşi.
Şi acum
De foamete, cutremur, foc,
de sabie, boală şi tulburări,
de grindină, ispită şi
de toată suferinţa,
Preasfântă, Preabună
Fecioară izbăveşte
a ta turmă, ţie ne rugăm.
Mântuieşte
din primejdii pe robii tăi, Preacurată,
căci toţi, după Dumnezeu, la tine alergăm
ca singura robilor tăi Mângâietoare.
Curată,
ce pe Cuvântul, de negrăit prin cuvânt
ai născut în zilele cele din urmă, roagă-L,
ca ceea ce ai îndrăzneală de Maică.
Preotul: Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta…
Condac, Glasul al 2-lea
A creştinilor apărătoare neînfruntată,
mijlocire către Ziditorul neschimbată,
să nu treci cu vederea glasurile păcătoşilor,
ci ca o bună ne întâmpină
spre ajutor, pe noi, cei ce
cu credinţă îţi strigăm:
Grăbeşte cu mijlocirea,
şi sârguieşte cu rugăciunea,
Maică pururea apărătoare
a celor care te cinstesc.
Prochimen, Glas 4
Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul
Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul
Stih: Ascultă fiică şi vezi, şi plecă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău, şi va dori Împăratul frumuseţea ta
Pomeni-voi numele tău în tot neamul şi neamul
Preotul: Domnului să ne rugăm
Doamne miluieşte
Preotul: Căci Sfânt eşti dumnezeul nostru…
Toată suflarea să laude pe Domnul (de 3 ori)
Preotul: Şi pentru a fi învredniciţi noi a asculta Sfânta Evanghelie…
Evanghelia (Luca 1, 39 – 49, 56)
Slavă Ţie Dumnezeului nostru, slavă Ţie.
Glasul 4
Slavă
Părinte, Cuvinte, Duhule, Treime în Unime, şterge mulţimea greşealelor noastre
Şi acum
Cu ale Născătoarei de Dumnezeu rugăciuni, Milostive, şterge mulţimea greşealelor noastre
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, şi după mulţimea îndurărilor Tale şterge fărădelegea mea
Stihira, Glasul al 6-lea, Podobie: „Toată depunându-o…”
Să nu mă încredinţezi
ajutorului de la oameni,
ci primeşte ruga mea,
Preacurată Stăpână,
a robului tău.
Întristare m-a cuprins,
şi nu pot ca să port
a demonilor săgetături;
nu am acoperământ,
eu sărmanul, nici unde să scap,
războit fiind de peste tot,
nici Mângâietoare afară de tine,
Stăpână a lumii,
nădejdea credincioşilor şi scut.
Să nu mă treci cu vederea, ci
dăruieşte-mi cele de folos.
Preotul: Mântuieşte Dumnezeule poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta
Amin
Cercetează lumea Ta cu milă şi îndurări
Amin
Înalţă cornul binecredincioşilor creştini şi revarsă peste noi milele Tale cele bogate
Amin
Pentru rugăciunile Preasfintei Stăpânei noastre de Dumnezeu Născătoare şi Pururea Fecioarei Maria…
Doamne miluieşte (12)
Preotul: Cu mila şi îndurările…
Amin
Cântarea a 7-a, Irmos: „Pruncii evreilor…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Alerg cu dor şi cu credinţă,
Mângâietoare, la
tine, mângâie-mă
tu, mângâierea
mănăstirii Vatopedi,
care ai mângâiat cândva,
pe monahii din primejdii.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ca cerbul m-am făcut, Fecioară,
ce caută însetat,
izvoarele apelor tale.
Fecioară adapă-mă cu
picătura milei tale,
cel ce spre locaşul tău alerg,
o, cinstită Mângâietoare.
Slavă
Mai dulce decât al privighetorii,
picurând miere
s-a auzit al tău glas
şi a salvat atunci
mănăstirea Vatopedi.
Dar şi acum izbăveşte-o
Mângâietoare prealuminată.
Şi acum
Uneltirile, Fecioară zădărniceşte,
cumplite şi viclene,
asupra Athosului,
nebuneşte ţesute în
vremurile cele din urmă,
Mângâietoare ce ai mântuit
al tău sălaş pe care l-ai ales.
Cântarea a 8-a, Irmos: „Pe Împăratul…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
„De tine, făptura,
se bucură, toată,
îngereştile cete,
şi suflarea omenească”
îţi cânta mulţime
de monahi, Fecioară.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Pe Mângâietoarea
o lăudăm cu toţii,
primitoare a
monahilor cântare,
şi izbăvitoare
de necuraţii tâlhari.
Slavă
Stăpâneşti Fecioară
peste toată zidirea,
a celor pământeşti
şi a celor cereşti,
o, Mângâietoare,
purtând pe Pruncul Sfânt.
Şi acum
Al împăraţilor
Împărat ţinând în braţe,
pe monahii din a ta
mănăstire împărătească,
de împărăţie
Împărăteasă învredniceşte-i.
Cântarea a 9-a, Irmos: „Cu adevărat, Născătoare…”
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Spre sfântul tău locaş, noi
venind cu credinţă,
cei mântuiţi prin tine,
Mângâietoare, Curată,
smerita noastră cântare
ţie îţi înălţăm.
Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Ajută-ne să ţinem,
o, Mângâietoare,
făgăduinţele noastre
pe care le-am dat
Dumnezeului nostru, când
Schima am-îmbrăcat.
Slavă
Apără-ţi mănăstirea,
o, Mângâietoare,
cea sfântă, de dezbinarea
cea dintre noi,
ca să se slăvească sfântul
nume al Fiului tău.
Şi acum
Strigăm, sfârşind cântarea:
„Bucură-te”, înaintea
icoanei tale celei
sfinte căzând,
cu lacrimi cerând iertare
de toate greşealele.
Vrednic este cu adevărat,
să te fericim pe tine,
Născătoare de Dumnezeu,
cea pururi fericită
şi prea nevinovată
şi Maica Dumnezeului nostru.
Ceea ce eşti mai cinstită
decât heruvimii,
şi mai slăvită
fără de asemănare
decât serafimii,
care fără stricăciune
pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut,
pe tine, cea cu adevărat
Născătoare de Dumnezeu
te mărim.
Mărimurile
Pe cea mai înaltă
decât cerurile,
pe cea mai curată
decât razele soarelui,
pe Mângâietoarea
obştii celei din sfânta
mănăstire Vatopedi
cu cântări să o cinstim.
Maică şi Stăpână a
Izbăvitorului,
primeşte rugăciunea
monahilor din mănăstirea ta,
şi Mângâietoare
şi-acoperământ fi nouă,
şi mijlocitoare pentru
ai tăi robi la Fiul tău.
Iată-a venit vreme
de strâmtorări,
acum e nevoie,
Fecioară, de ajutorul tău;
izbăveşte de toată
primejdia şi nevoia,
şi mână ajutătoare
de grabă întinde-ne.
Mă sfârşesc de dorul
tău, Mariam,
mă arde dorinţa
de-a privi cu evlavie,
slava şi frumuseţea
sfintei tale icoane,
şi de ajuns nu-mi este
cât pot să te măresc.
De toate slăvită,
bucură-te, Mariam,
tu Mângâietoarea
turmei tale, şi ajutor,
ce-ai ţinut în braţe
pe Dumnezeu-Cuvântul,
pe Care ni-L dăruieşte,
Cinstită, Atotmilostiv.
Fecioară Preacurată,
nădejde eşti
deznădăjduiţilor şi
credincioşilor ajutor.
Pe cei ce ţi se roagă
îi mântuieşte din stricăciune,
Fecioară Născătoare,
şi Mângâietoarea mea.
Oştirile, toate, îngereşti,
Înaintemergătorul,
cei doisprezece Apostoli,
toţi sfinţii, cu Maica
lui Dumnezeu să faceţi
rugăciuni, ca să
ne mântuiască pe noi.
Sfinte Dumnezeule… Slavă… Şi acum…
Preasfântă Treime… Doamne miluieşte (3) Slavă… Şi acum…
Tatăl Nostru…
Tropar, Glasul 1, Podobie: „Piatra fiind pecetluită…”
Pe cea mai presus de toate,
Fecioara, să o lăudăm,
pe Mângâietoarea din această
mănăstire, şi ocrotitoare.
Poticnire este vrăjmaşilor şi
nouă acoperământ de mântuire,
prin icoana ei care stă
pe tron, ca o împărăteasă.
Slavă, strigăm, sfatului tău,
Slavă minunilor tale,
Slavă, Fecioară, către noi
sfintei purtării tale de grijă.
Preotul: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule…
Doamne miluieşte (3)
Încă ne rugăm…
Doamne miluieşte (40)
Apolis
Stihirile, Glasul al 2-lea, Podobie: „Când pe lemn…”
Fraţilor, veniţi la icoana
de minuni făcătoare şi sfântă
a Fecioarei curate,
veniţi acum să cădem,
lacrimi vărsând,
şi cu dor să strigăm,
din inimă şi suflet:
De toate nevoile
pe noi ne eliberează,
ca din toate primejdiile,
totdeauna izbăviţi, Fecioară,
pe tine Mângâietoare să te numim.
Primeşte, Stăpână,
rugăciunile robilor,
şi ne izbăveşte
de toată nevoia şi necazul.
Toată nădejdea mea
spre tine acum o pun,
Maica lui Dumnezeu,
păzeşte-mă sub acoperământul tău.
Preotul: Pentru rugăciunile Sfinţilor Părinţilor noştri Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.
Amin.