Everghetinos – Tema 11 (1) (Ρουμανικά, Romanian)

După moarte, sufletele sunt așezate fiecare împreună cu celelalte suflete care i se aseamănă

1. A Sfântului Grigorie Dialogul

Despre cei aleși se spune în Evanghelie: În casa Tatălui meu multe locașuri sunt. Dacă toţi drepţii ar fi luat în chip asemănător cele ale răsplăţii în acea fericire veșnică, ar fi trebuit să fie doar un singur locaș și nu multe; sunt însă multe și în ele aleșii vor fi împărţiţi după vrednicie, pentru dreptatea lor, și se vor veseli împreună. Faptul că toţi cei care au fost orânduiţi în “multele locașuri” vor lua un “dinar” vădește că una este fericirea pe care toţi o primesc acolo, dar egalitatea răsplăţii de care au parte, pentru feluritele lor fapte, nu-i păstrată.

Făcând Domnul lămurite cele ale zilei judecăţii, a spus despre păcătoși: Atunci voi zice secerătorilor: “Adunaţi întâi neghina și legaţi-o în snopi ca s-o ardem”. Așadar secerătorii, adică îngerii, îi vor lega în cazne pe păcătoși, unii cu alţii, după asemănarea păcatelor: pe cei mândri cu cei mândri, pe desfrânaţi cu cei desfrânaţi, pe iubitorii de argint cu cei iubitori de argint, pe mincinoși cu cei mincinoși, pe pizmuitori cu pizmuitori, pe necredincioși cu cei necredincioși, ca să ardă în locurile caznelor, aruncaţi acolo de către îngeri.

Întrebare a lui Petru: Spune-mi, te rog, cum de în vremurile acestea de pe urmă ies la iveală despre suflete atâtea lucruri care mai înainte erau tăinuite? Nu cumva ca să vedem [astfel] lumea ce va să fie, înfăţișată prin descoperiri lămurite?

Răspunsul lui Grigorie: Așa este, precum ţi se pare. Cu cât se apropie sfârșitul lumii acesteia, cu atât venirea celei viitoare se face cunoscută prin semne vădite. În lumea de aici nu ne pătrundem deloc unii altora gândurile; în cea viitoare, însă, vom putea vedea unii altora toate câte le avem în inimi. Din pricina aceasta lumea de aici se asemuiește nopţii, pe când cea viitoare, zilei. Precum atunci când se sfârșește noaptea începe să se lumineze de ziuă și, înainte de răsăritul soarelui, întunericul se împletește oarecum cu lumina, până când trece cu desăvârșire întunericul nopţii și se înstăpânește pe deplin lumina zilei următoare, tot așa, fiindcă sfârșitul lumii acesteia s-a împletit deja cu răsăritul celei viitoare, se întrezăresc unele lucruri întunecate ale ei, prin amestecul lor cu cele duhovnicești. De aceea putem înţelege și multe dintre cele ale lumii aceleia, însă în întregime nu le cunoaștem pe toate; ci [le zărim] ca printr-o străluminare a minţii, precum vedem înainte de a răsări soarele.

2. Din Viaţa Sfântului Eftimie

Cuviosul Părintele nostru Eftimie murise deja și trupul său mult pătimitor și încercat în lupte [duhovnicești] fusese așezat cu cântările cuvenite în racla de mare preţ, când Dometian, cu adevărat marele și bunul ucenic al marelui Părinte, încă și cel mai credincios următor al vieţii lui, care îi slujise Sfântului mai mult de cincizeci de ani, nu s-a depărtat de mormânt, ci a rămas lângă raclă vreme de șase zile, parcă socotind că nu-i va mai fi cu putinţă să trăiască de acum înainte și nu va mai îndura nicicum să vadă lumina.

Trecând și a șaptea zi, i se arată în noapte Eftimie, cu chipul strălucitor, și îi spune: “Vino și te bucură de slava gătită ţie. Căci iată ne-a dăruit Dumnezeu ca și aici petrecerea să ne fie împreună”. Venind apoi în adunarea [fraţilor], Dometian le-a vestit acestea; și astfel a părăsit și el viaţa, întru bucurie și cu nădejdea bunătăţilor viitoare.