Mărturie Athonită în România – Primire la Catedrala din Alba Iulia (Ρουμανικά, Romanian)

IPS Andrei: Prea Cuvioase Părinte Stareţ Efrem al Mănăstirii Vatopedi, preacuvioşi şi prea cucerenici părinţi şi iubiţi fraţi şi surori. Pentru toţi cei ce sunt interesaţi de spiritualitate este foarte limpede că Sf. Munte Athos, din acest punct de vedere, este unic în lume. Şi de aceea, atunci când ne aflăm cu sufletele răvăşite, atunci când dorim să ne smulgem pentru un moment din lumea aceasta peste care se revarsă valuri de răutate şi de păcat, avem dorinţa şi noi, păcătoşii, măcar o zi-două , măcar de-a trece pe-acolo prin Sf. Munte. Aşa se face că, din darul lui Dumnezeu,  parte dintre noi, cei ce ne găsim aici, am avut această binecuvântare să ajungem în Sf. Munte pentru un timp scurt sau pentru unul mai lung. Iar între mănăstirile care în mod deosebit strălucesc acolo prin duhovnicie este Mănăstirea Vatopedi în fruntea căreia, din darul lui Dumnezeu, este acum Părintele Egumen Efrem. Ori de câte ori am ajuns acolo—cei ce am ajuns—sau alţii au citit despre Sf. Munte şi despre Mănăstirea Vatopedi, ne-am mângâiat sufleteşte, ne-am îmbogăţit sufleteşte. Şi lucrul acesta i se datorează şi părintelui stareţ şi comunităţii pe care, cu ajutorul lui Dumnezeu, a realizat-o şi a întărit-o acolo. Sf. Munte am zis că este un loc unic. Acolo este rugăciune, este nevoinţă, dar este şi un tezaur inestimabil de sfinte icoane şi sfinte moaşte şi noi credem că Dumnezeu încă ţine lumea pentru rugăciunile sfinţilor. Aşa se face că pentru catedrala noastră, pentru oraşul nostru şi pentru eparhia noastră e o mare binecuvântare, aceea că părintele stareţ, la invitaţia noastră, a venit aici—nu numai aici, dar şi aici—la Alba Iulia cu moaştele Sf. Mucenic Panteleimon şi cu această icoană a Maicii Domnului vindecătoare de cancer. Dacă Maica Domnului în mod special ocroteşte Sf. Munte, ocroteşte şi întreaga lume. Şi creştinism adevărat nu este fără Mântuitorul şi fără Maica Domnului. Cu toate că în vremurile acestea de derută şi de incertitudini sunt şi creştini care zic că se poate şi fără Maica Domnului. Ori faptul că Maica Domnului—la Athos şi în toată lumea—revarsă mulţime de binecuvântări şi de tămăduiri este un argument puternic că adevărat creştinism fără Maica Domnului nu există.

Noi mulţumim din suflet părintelui stareţ şi părinţilor care-l însoţesc şi acestui cor minunat de la Atena care a venit împreună cu dânşii. La mulţumim din suflet pentru că noi nădăjduim ca acest popas duhovnicesc de la Alba va fi de folos poporului binecredincios. Aşa că noi îi rugăm  din tot sufletul pe cei prezenţi şi pe cei ce ne ascultă acum la radio, ca toată evlavia noastră să se manifeste liniştit şi cu bună rânduială. Icoana Maicii Domnului şi moaştele Sf. Panteleimon rămân aici până mâine la amiază, aşa că este timp pentru toţi să ne rugăm şi să ne închinăm.

Deseară părintele stareţ are bunătatea de a ne ţine o conferinţă duhovnicească în Casa de Cultură a Sindicatelor unde vă aşteptăm cu drag la ora 18. După omilia dânsului acest cor minunat va ţine un concert de muzică bizantină. Aşa că Îl rugăm pe Dumnezeu, pe Domnul Hristos, pe Maica Domnului, ca acest moment să fie încă unul de întărire a credinţei, iar pe cei ce se vor apropia de sfânta icoană cu credinţă, Dumnezeu să-i tămăduiască de neputinţele sufleteşti şi trupeşti. Ca un semn al trecerii părintelui stareţ prin Alba Iulia noi o să-i dăm o vază care are pe ea tocmai catedrala noastră, ca să-şi aducă aminte în rugăciunile sfinţiei sale şi să-şi aducă aminte soborul din Vatopedi că avem nevoie de rugăciune. Avem şi o carte importantă pentru noi, care s-a tipărit la un soroc rotund. Este vorba de Psaltire—această carte de rugăciune a călugărilor şi a tuturor credincioşilor. Se ştie că Alba Iulia, pentru tot Evul Mediu, a fost centrul religios al românilor din Transilvania, unde s-a tipărit atât Noul Testament la 1648, cât şi Psaltirea la 1651. la această Psaltire, fiind o cifră rotundă, i s-a făcut o ediţie critică care are valoarea ei şi din punct de vedere duhovnicesc şi din punct de vedere cultural. Mulţumesc din suflet. Bine aţi venit!

Arhim. Efrem: Înalt Prea Sfinăia Voastră, evlavioşi clerici şi iubiţi fraţi. Suntem bucuroşi şi emoţionaţi de faptul că, pentru a doua oară, ne aflăm aici, în oraşul dumneavoastră. Am venit să vă asigurăm că nu v­am uitat şi să vă aducem icoana  Maicii  Domnului Pantanassa  care  cred că va deveni un centru duhovnicesc pentru eparhia Alba Iuliei, deoarece cu această  icoană se petrece o mare taină: deşi originalul, după cum se ştie, împodobeşte Sfânta Mănăstire Vatopedi, fiind moştenită de Bătrânul nostru, Gheronda Iosif  Vatopedinul, de la doi bătrâni de la Nea Skiti pe care i­a îngrijit în ultimele lor zile, toate reproducerile după această icoană sunt făcătoare de minuni!

Bătrânii care au dăruit icoana Pantanassa lui Gheronda Iosif  i­au spus: „Îţi vom încredinţa această icoană. Ai grijă de ea, pentru că este făcătoare de minuni.” Părintele Iosif  a luat­o la chilie şi a pus deasupra o candelă pururi aprinsă. Când se întâmpla să iasă din Sf. Munte şi întâmpina greutăţi, candela din faţa icoanei se mişca singură, iar părintele care se nevoia împreună cu Gheronda Iosif  în aceeaşi chilie, părintele Teofilact, îi spunea la întoarcere: „Sigur ai avut necazuri!” şi, într­adevăr, aşa era. Dar cea mai emoţionantă întâmplare prin care Maica Domnu lui s­a „trădat” pe sine ca fiind lucrătoare de minuni prin această icoană, este următoarea, petrecută chiar în faţa ochilor Bătrânului Iosif: un student a venit odată să se închine şi deodată chipul Atotîmpărătesei s­a luminat şi tânărul a fost aruncat la pământ de o forţă nevăzută. Când l­au ridicat, după ce şi­a venit în fire, a mărturisit cu lacrimi în ochi că se ocupa cu magia. Văzând aşadar că Maica Domnului l­a împiedicat să i se închine, s­a trezit şi s­a întors cu pocăinţă către Dumnezeu.  De atunci icoana  a  făcut  multe alte minuni, fiind  îndeosebi  vindecătoare a bolnavilor de cancer. Astfel, am trimis în Rusia multe iconiţe, copii de hârtie ale Pantanassei şi, la un spital,  unde tocmai  murise  de  cancer  un copil, părinţii fiind îndureraţi şi deznădăjduiţi, le­a dat cineva o astfel de iconiţă. Deodată, o rază de lumină a ţâşnit dintr­însa, trezindu­l pe copil la viaţă. În urma acestei minuni, Patriarhul Alexei ne­a chemat de trei ori în Rusia pentru a dărui reproduceri ale icoanei, spre mângâierea poporului. Acum două luni am fost iarăşi cu o nouă copie a icoanei Pantanassa şi am trecut pe la Mănăstirea Novospaski din Moscova, unde se află prima icoană dăruită Rusiei, iar stareţul de acolo ne­a spus că mănăstirea a devenit un loc de închinare vestit în întreaga ţară, nenumăraţi fiind bolnavii care îşi află tămăduirea.
De aceea, Înalt Prea Sfinţia Voastră, am adus această icoană care va fi destinată Sfintei Mănăstiri Oaşa şi credem că va aduce aici mesajul şi spiritul Sf. Munte, dăruind celor care i se închină sănătate trupească şi sufletească. V­am adus totodată şi o părticică din moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon,  patronul  doctorilor.  La  Vatopedi avem mâna şi piciorul Sf. Pantelimon şi îl iubim foarte mult, fiind protectorul obştii noastre. Odată, pe când Gheronda Iosif, Bătrânul nostru, era bolnav, având mari dureri de stomac, i s­a arătat Sf. Pantelimon şi l­a tămăduit.

Un părinte bătrân de la Nea Skiti pe care îl iubeam foarte mult, părintele Teofilact, avea chilia închinată Sf. Doctori fără de arginţi. După cum ştim, cel dintâi dintre aceşti sfinţi este Sf. Pantelimon. Bătrânul Teofilact îi vedea adesea pe cei 20 de sfinţi doctori fără de arginţi, de fiecare dată avându­l în frunte pe Sf. Pantelimon. Bătrânul era orb. Odată, i­a zis Sfântul: „Te­aş putea tămădui într­o clipă, dar nu­ţi este de folos!” De asemenea, îmi aduc aminte că părintele Paisie, atunci când locuia la o chilie de lângă Mănăstirea Cutlumuş, în ziua în care a luat­o în primire, s­a întristat, aflând­o foarte dărăpănată. I s­-a arătat însă Sf. Pantelimon, zicându­i: „Nu pleca, vreau să fim vecini!”

O altă întâmplare care m­a emoţionat şi este legată de acest sfânt: am trecut de curând pe la o mănăstire de maici din nordul Greciei închinată Sf. Pantelimon. Se afla în construcţie biserica cea mare. S­a arătat Sfântul şi le­a zis: „Pe locul bisericii s­a aflat odinioară o geamie turcească şi nu vreau să­mi zidiţi biserică acolo!” Au săpat, dar n­au găsit nimic. Au continuat însă încă zece metri, şi, într­adevăr, au aflat temeliile geamiei. Aceste trei întâmplări pe care vi le­am spus le ştiu chiar de la cei care au fost martori. Vi le­am împărtăşit tocmai pentru ca să aveţi evlavie la Sf. Pantelimon.

Împreună cu moaştele lui sunt aici şi fragmente din moaştele cuviosului Gheron Iosif Isihastul, un sfânt al zilelor noastre. Ucenicii lui au populat şapte din mănăstirile athonite. Şi el se arată multora şi face minuni. O doamnă din Creta, pe care martorii lui Iehova au înşelat­o, convingând­o să se boteze la ei, a văzut într­o seară un călugăr bătrân care i­a zis: „Să nu te duci acolo, pentru că sunt rătăciţi!” şi s­a făcut nevăzut. Apoi, după câteva zile, i­a zărit chipul într­o fotografie şi l­a recunoscut. „Din clipa aceea mi­am schimbat hotărârea şi nu m­am mai botezat la iehoviţi,” a spus dânsa.

Ne rugăm cu smerenie, ÎP Sfinţia Voastră, ca aceste odoare pe care vi le dăruim să fie cu adevărat o podoabă pentru Arhiepiscopie şi să ajute poporul a fi credincios şi întărit în Ortodoxie. Pentru că Ortodoxia, fraţilor, nu este un sistem filozofic, un sistem de teorii ideologice, ci este însăşi revelaţia lui Dumnezeu pe pământ, iar cine o trăieşte devine în mod cert locaş al Duhului Sfânt.

ÎPS Andrei: Mulţumim. Dumnezeu să vă binecuvinteze pe toţi. Acum credincioşii să se închine icoanei şi sfintelor moaşte, catedrala rămânând deschisă toată noaptea, până mâine la amiază.