Everghetinos – Tema 5 (Ρουμανικά, Romanian)

Trebuie să avem pururi pomenirea morţii și a judecăţii ce va să fie; căci cei care nu cugetă și nu le așteaptă neîncetat pe acestea cad ușor pradă patimilor

1. Din Viaţa Sfântului Antonie

Zicea Sfântul Antonie către ucenicii săi: “Pentru a nu cădea în nepurtare de grijă și a nu da înapoi în nevoinţă, este bine să cugetăm neîncetat la cuvântul Apostolului: Mor în fiecare zi2. Căci dacă și noi trăim astfel, ca unii ce mor în fiecare zi, nu vom păcătui. și iată, mai deslușit, ce vreau să spun. Când ne sculăm în fiecare zi, să socotim că nu vom trăi până seara și, de fiecare dată când ne culcăm, să socotim că nu ne vom trezi, de vreme ce e neștiut din fire [cât avem de trăit] și viaţa ne e măsurată în fiecare zi de purtarea de grijă dumnezeiască.

Dacă gândim astfel, nici nu vom păcătui, nici nu vom pofti vreun lucru, nu ne vom mânia împotriva nimănui și nici nu vom aduna comoară pe pământ. Ci, ca unii care așteptăm în fiecare zi să murim, vom fi neagonisitori și vom ierta toate, tuturor. și nici nu vom vrea să ne desfătăm de pofta trupească sau de vreo altă plăcere întinată, ci ne vom scârbi de dânsele ca [de niște lucruri] trecătoare, frământându-ne pururea și având înaintea ochilor ziua judecăţii. Căci frica mare și agonia chinurilor destramă totdeauna dulceaţa plăcerii și ridică sufletul plecat [spre desfătare]”.

2. Din Viaţa Sfântului Ioan cel Milostiv

Marele Ioan, Patriarhul Bisericii din Alexandria, ca să-și întipărească adânc în cuget pomenirea morţii și să o aibă pururea înaintea ochilor, ce face? Dă poruncă să i se zidească mormânt, dar să nu fie dus până la capăt, ci să fie lăsat neisprăvit. Apoi poruncește celor rânduiţi la această lucrare ca, de fiecare dată când va fi vreun praznic însemnat, să se înfăţișeze înaintea adunării și să spună în auzul tuturor: “Mormântul tău, stăpâne, este până astăzi neisprăvit. Îngăduie deci să ducem la capăt lucrarea, căci neștiut e ceasul în care vine moartea ca un fur”.