Everghetinos – Tema 1 (4) (Ρουμανικά, Romanian)

Nimeni nu trebuie să deznădăjduiască vreodată, chiar dacă a păcătuit mult, ci cu pocăinţă să aibă nădejde în mântuire

7. Despre fericitul Pavel cel Simplu, care a fost uce­nic al Sfân­tului Antonie

Au povestit Părinţii un lucru ca acesta: Pavel cel simplu s-a dus odată la o mănăstire pentru cercetarea și folosul fraţilor și, după obișnuita bineţe, a mers cu ei la biserică pentru a săvârși slujba. Stând înaintea porţilor locașului, lua aminte la fiecare din cei care treceau cu ce fel de suflet intră; căci avea și acest dar de la Dumnezeu, să vadă pe fiecare cum este la suflet, așa cum noi ne vedem unii pe alţii după înfăţișare. Văzându-i pe toţi cu privirea luminoasă și chipul vesel și pe îngerul fiecăruia bucurându-se de acela, se bucura și el și mulţumea lui Dumnezeu.
Mai apoi vede pe cineva intrând cu chipul înnegrit și cu tot trupul întunecat. Diavoli îl ţineau de fiecare parte și îl trăgeau spre ei de căpăstrul cu care îl legaseră. Iar îngerul lui îl urma de departe, mâhnit și amărât.

Văzând acestea, Bătrânul a lăcrimat; și, bătându-și pieptul cu mâna, s-a așezat înaintea bisericii, plângând amarnic pe fratele ce i se arătase astfel. Fraţii, văzându-i schimbarea grabnică și tânguirea îndurerată, s-au apropiat și l-au întrebat, [vrând] să afle pricina, rugându-l totodată să li se alăture la slujbă. Dar el nu i-a ascultat și a rămas afară, jelindu-l în acest chip pe frate.

Terminându-se slujba și ieșind fraţii, Pavel iscodea iarăși pe fiecare, voind să cunoască în ce chip ies. Vede pe bărbatul acela, care, înainte de a intra, i se arătase negru la faţă, cu tot trupul întunecat și înconjurat de diavoli, ieșind din biserică cu faţa luminoasă și cu trupul strălucind. Diavolii îi urmau de departe, iar sfântul înger îi stătea aproape și se bucura mult de el. Văzând acestea pe neașteptate, Pavel a sărit în sus cu uimire și, plin de bucurie, Îl binecuvânta pe Dumnezeu, strigând: “O, negrăita iubire de oameni și bunătate a Stăpânului nostru!” Apoi s-a urcat în fugă pe o ridicătură înaltă și a strigat: “Veniţi de vedeţi faptele lui Dumnezeu, cât sunt de înfricoșătoare și pline de toată minunăţia!”

S-au adunat toţi degrabă ca să audă ce va spune. și le-a povestit Cuviosul Pavel cele văzute când a intrat fratele și, iarăși, când a ieșit. Apoi l-a chemat pe frate să lămurească înaintea tuturor o așa de mare schimbare. Iar el a înfăţișat fără sfială cele despre sine, zicând: “Eu sunt om păcătos și până acum am trăit în desfrânare. Însă când am intrat acum în sfânta biserică a lui Dumnezeu, am auzit pe proorocul Isaia, mai degrabă pe Dumnezeu grăind prin el: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă; lepădaţi răutăţile din inimile voastre, înaintea ochilor Mei învăţaţi-vă să faceţi binele; și de vor fi păcatele voastre ca purpura, ca zăpada le voi albi. și dacă veţi vrea și veţi asculta de Mine, veţi mânca bunătăţile pământului12. Auzind acestea, m-am străpuns la inimă și, suspinând din adâncul sufletului, am zis către Dumnezeu: ‘Stăpâne, Doamne Dumnezeule, Cel ce ai venit în lume să mântuiești pe păcătoși, acestea pe care le-ai făgăduit acum prin proorocul Tău, împlinește-le și cu mine păcătosul și nevrednicul. Căci, iată, Îţi făgăduiesc, cunoscătorule de inimi Dumnezeu, că mă lepăd de toată fărădelegea și fapta de rușine la care am robit. și, cu ajutorul Tău, n-am să mai adaug la acestea, ci Ţie, iubitorului de oameni Dumnezeu, Îţi voi sluji cu toată puterea mea’. Cu aceste legăminte am ieșit din biserică, hotărât să le împlinesc și prin fapte, cu ajutorul harului de sus”. După ce a spus fratele acestea, toţi cei care auziseră au adus mulţumită lui Dumnezeu, Cel care voiește ca toţi oamenii să se mântuiască și la cunoștinţa adevărului să vină.

8. Din Pateric

A zis un Bătrân: “După cum cositorul înnegrit iarăși strălucește, la fel și credincioșii, chiar de se înnegresc păcătuind, iarăși strălucesc pocăindu-se. Poate din cauza aceasta, credinţa a fost asemuită cu cositorul”.